Cele mai frecvent utilizate tratamente pentru tratarea sindromului Guillain-Barré includ folosirea imunoglobulinei intravenoase sau ținând sedinte terapeutice de plasmefereză, care, deși nu sunt capabile să vindece boala, ajută la ameliorarea simptomelor și la accelerarea recuperării.
Aceste tratamente sunt, de obicei, inițiate în unitățile de terapie intensivă atunci când pacientul este spitalizat și vizează reducerea cantității de anticorpi din sânge, împiedicându-le astfel să provoace leziuni nervoase și agravarea gradului de dezvoltare a bolii.
Ambele tipuri de tratament au aceeași eficacitate în ameliorarea simptomelor și recuperarea pacientului, cu toate acestea, utilizarea imunoglobulinei este mai ușor de realizat și are mai puține efecte secundare decât plasmafereza terapeutică.
1. Plasmafereza terapeutică
Plasmafereza este un tip de tratament care implică filtrarea sângelui pentru a elimina excesul de substanțe care pot provoca boala. În cazul sindromului Guillain-Barre, plasmefereza se face cu scopul de a elimina excesul de anticorpi care acționează împotriva sistemului nervos periferic și provoacă simptomele bolii.
Sângele filtrat este apoi returnat în organism, care este stimulat să producă anticorpi sănătoși, ameliorând astfel simptomele bolii. Înțelegeți modul în care este efectuată plasmafereza.
2. Imunoglobulină terapeutică
Tratamentul cu imunoglobulină constă în injectarea directă în vena a anticorpilor sănătoși care acționează împotriva anticorpilor care cauzează boala. În acest mod, tratamentul cu imunoglobulină devine eficient deoarece promovează distrugerea anticorpilor care acționează împotriva sistemului nervos, ameliorând simptomele.
3. Tratamentul cu terapie fizică
Terapia fizică este importantă în cazul sindromului Guillain-Barré deoarece promovează recuperarea funcțiilor musculare și respiratorii, îmbunătățind calitatea vieții persoanei. Este important ca fizioterapia să fie menținută pentru perioade lungi de timp până când pacientul se recuperează la maximul abilităților sale.
Urmărirea unui terapeut fizic cu exerciții zilnice efectuate cu pacientul este necesară pentru stimularea mișcării articulare, pentru îmbunătățirea domeniului de mișcare a articulațiilor, pentru menținerea forței musculare și pentru prevenirea complicațiilor respiratorii și circulatorii. Având în vedere că pentru majoritatea pacienților obiectivul principal este de a reveni la mers singură.
Atunci când pacientul este internat în UTI, acesta poate fi conectat la aparatul respirator și în acest caz fizioterapeutul este de asemenea important pentru a asigura oxigenarea necesară, dar după externarea din spital, tratamentul fizioterapeutic poate fi menținut timp de 1 an sau mai mult, în funcție de progresul realizat de pacient.
Principalele complicații ale tratamentului
Tratamentul trebuie continuat până când medicul declară altfel, totuși pot exista unele complicații legate de tratament, care ar trebui raportate medicului.
În cazul tratamentului cu imunoglobulină intravenoasă, de exemplu, unele dintre complicațiile frecvente sunt dureri de cap, dureri musculare, frisoane, febră, greață, tremor, oboseală excesivă și vărsături. Cele mai grave complicații, oricât de dificil se întâmplă, sunt insuficiența renală, infarctul și formarea cheagurilor, de exemplu.
În cazul plasmeferezei, pot apărea scăderi ale tensiunii arteriale, modificări ale frecvenței cardiace, febră, amețeli, risc crescut de infecții și scăderea nivelului de calciu. Printre cele mai grave complicații se numără hemoragia, infecția generalizată, formarea cheagurilor și acumularea de aer în membranele pulmonare, cu toate acestea, aceste complicații sunt mai dificile.
De obicei, aceste complicații sunt tratate prin utilizarea de medicamente, analgezice și antiemetice pentru a scuti febra și nevoia de a vomita, de exemplu, este important să informați medicul despre simptomele pe care le simțiți.
Semne de îmbunătățire
Semnele de ameliorare a sindromului Guillain-Barré încep să apară la aproximativ 3 săptămâni după începerea tratamentului, totuși majoritatea pacienților își recapătă controlul mișcărilor numai după 6 luni.
Semne de agravare
Semnele de agravare a sindromului Guillain-Barré apar la aproximativ 2 săptămâni după apariția simptomelor precoce ale bolii și includ dificultăți de respirație, modificări bruște ale tensiunii arteriale și incontinență, de exemplu, și apar atunci când tratamentul nu se face în mod corectă.
