Pericardita pericardită este o boală care apare atunci când țesutul fibros, similar cu o cicatrice, se dezvoltă în jurul inimii și poate diminua dimensiunea și funcția sa.
De asemenea, pot apărea calcificări, determinând o presiune crescută în venele care transporta sânge în inimă, determinând lichidul să nu intre în inimă și să se acumuleze în cele din urmă la periferia corpului, cauzând umflături la nivelul abdomenului și picioarelor.
Simptomele pericarditei constrictive
Simptomele pericarditei constrictive sunt după cum urmează:
- Umflături distribuite pe piele sau anasarca;
- Creșterea dimensiunii venelor gâtului;
- Distensie abdominală datorată umflării;
- Umflarea picioarelor și a gleznelor;
- Dificultate în respirație;
- oboseală;
- Lipsa apetitului si pierderea in greutate;
- Dificultatea digestiei.
Cauzele pericarditei constrictive
Cauzele pericarditei constrictive sunt de obicei necunoscute, dar pot fi o consecință a:
- Boli, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupus eritematos sistemic;
- Rănile anterioare;
- Chirurgie în inimă;
- Infecție bacteriană;
- tuberculoza (cauza principală în țările în curs de dezvoltare);
- radiația mediastinului;
- neoplasme;
- traumatisme;
- medicamente.
Diagnosticul pericarditei constrictive
Diagnosticul pericarditei constrictive se face prin:
- Examinare fizică;
- Rx torace;
- Electrocardiograma;
- ecocardiografie;
- Tomografie computerizată;
- Imagistica prin rezonanță magnetică.
Pentru a confirma diagnosticul, se poate efectua un studiu hemodinamic, care este un tip de cateterizare cardiacă cu scopul de a evalua condițiile generale ale inimii.
Tratamentul pericarditei constrictive
Tratamentul pentru pericardita constrictivă trebuie făcut prin adoptarea următoarelor remedii:
- Antituberculoza Remedii: trebuie începută înainte de operație și menținută timp de 1 an;
- Medicamente care îmbunătățesc funcția inimii;
- Diuretice: ajuta la reducerea excesului de lichid;
- antiinflamatoarele și colchicina pot ajuta;
- Chirurgie pentru înlăturarea pericardului: în special în cazurile asociate cu alte boli de inimă, cum ar fi insuficiența cardiacă. -> tratament definitiv în cazurile cronice.
Este important de menționat că intervenția chirurgicală nu trebuie amânată, deoarece pacienții cu mari limitări în funcția inimii pot prezenta un risc mai mare de deces și beneficiile intervențiilor chirurgicale sunt mai mici.
