Scleroza multiplă (SM) este o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar acționează împotriva corpului în sine, conducând la degradarea tecii de mielină care liniilează neuronii și, în consecință, compromite funcționarea sistemului nervos.
SM se manifestă în focare, poate fi o evoluție recurentă sau progresivă, iar principalele sale simptome sunt slăbiciunea musculară, depresia, oboseala și incontinența urinară sau fecală din cauza pierderii controlului mișcării.
În scleroza multiplă straturile de mielină care acoperă și izolează fibrele nervoase sunt distruse, dăunând transmisia mesajelor care controlează mișcările conștiente și inconștiente ale organismului, cum ar fi vorbirea, mersul pe jos sau chiar respirația și care, pe termen lung, conduc la dizabilități.
Tipuri de scleroză multiplă
Scleroza multiplă poate fi clasificată în trei tipuri în funcție de manifestarea bolii:
- Scleroză multiplă - Remisiune - Remisie : este o formă mai frecventă a bolii, fiind mai frecventă la persoanele sub 40 de ani. Acest tip de scleroză multiplă are loc în focare, în care simptomele apar brusc și apoi dispar. Focarele apar la intervale de luni sau ani și durează mai puțin de 24 de ore;
- Scleroza multiplă progresivă primară : În acest tip de scleroză multiplă, simptomele progresează încet și progresiv, fără apariția unor focare. Scleroza multiplă progresivă progresivă este mai frecventă la persoanele de peste 40 de ani și este considerată cea mai gravă formă a bolii;
- Scleroza multiplă progresivă secundară : este o consecință a izbucnirii-remisiunii sclerozei multiple, în care există acumularea de simptome care apar în timp, fiind dificilă recuperarea mișcărilor și conducând la creșterea progresivă a incapacităților.
Simptomele sclerozei multiple
Simptomele sclerozei multiple pot să apară brusc sau să pară atât de frecvente încât persoana nu observă nici măcar. Dacă credeți că ați avut această boală, selectați ceea ce simțiți să știți care este riscul dumneavoastră:
- 1. Lipsa forței în brațe sau dificultatea mersului pe jos Da Nu
- 2. O furnicătură recurentă în brațe sau picioare Da Nu
- 3. Dificultatea coordonării mișcărilor Da Nu
- 4. Dificultate în menținerea urinei sau scaunului Da Nu
- 5. Pierderea memoriei sau dificultatea de concentrare Da Nu
- 6. Dificultăți de vedere sau vedere neclară Da Nu
Aceste simptome pot fi agravate atunci când sunteți expus la căldură sau dacă aveți febră, care poate scădea spontan atunci când temperatura revine la normal.
Cum să identificați
Diagnosticul sclerozei multiple este făcut de un neurolog pe baza simptomelor prezentate de persoană. În plus, medicul poate comanda teste de imagistică pentru a confirma diagnosticul, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică, de exemplu, în cazul în care degradarea tegumentului mielin poate fi verificată. Aflați ce funcționează imagistica prin rezonanță magnetică și cum este făcută.
Cum se face tratamentul?
Tratamentul sclerozei multiple se face prin medicamente și sesiuni de fizioterapie. Medicamentele trebuie indicate de către medic și au scopul de a preveni progresia bolii, de a reduce timpul și intensitatea atacurilor și de a controla simptomele și pot fi indicate de către neurologul Interferon, Glatiramer Acetate, imunoglobuline, corticosteroizi și analgezice.
Terapia fizică este importantă pentru persoana cu MS deoarece permite mușchilor să fie activi, prevenind atrofia. Fizioterapia pentru scleroza multiplă constă în efectuarea exercițiilor de întindere și întărirea musculară. De asemenea, atunci când persoana este în criză, este important să rămâneți în repaus. Aflați mai multe despre tratamentul sclerozei multiple.
Urmăriți următorul videoclip și vedeți exercițiile pe care le puteți face pentru a vă simți mai bine:
Este tratamentul sclerozei multiple?
Scleroza multiplă nu are nici un tratament și tratamentul trebuie să fie efectuat pentru o durată de viață.
Prognosticul sclerozei multiple este că persoana în cele din urmă dezvoltă o dizabilitate neurologică progresivă și că aproximativ 25 de ani după diagnosticarea bolii, 80% dintre acești pacienți devin total dependenți de ceilalți pentru a-și îndeplini sarcinile. Cu toate acestea, medicina a făcut pași importanți în acest domeniu, cu multe cazuri de persoane diagnosticate cu boala de mai mult de 20 de ani și care nu au nici un fel de dependență.
